N-ai dormit bine azi noapte, la muncă ai avut o zi grea. Tot ce aştepţi e să ajungi acasă să te destinzi puţin.

Primul gând? Să mănânci. Îţi doreşti ceva care să îţi aducă plăcere, precum şi relaxarea după care tânjeşti de o zi întreagă.

Vrei să uiţi de probleme, să te eliberezi de ele.

Te afunzi în mâncat. Uiţi că eşti acolo să te hrăneşti, să savurezi mâncarea. Ai un blackout. Nici măcar nu simți gustul mâncarii , înfuleci pe nemestecate.

Ai suflat două feluri, dar simți nevoia şi de ceva dulce. Eşti sătul, dar ți-e poftă. Iţi spui că meriţi, doar ai muncit din greu toată ziua, nu? Mănânci şi desertul. Acum eşti atât de plin încât abia respiri.

Momentul de plăcere pe care ţi l-ai dorit a zburat fără ca tu să îți dai seama măcar.

În mintea ta încep să prindă contur alte gânduri: „iar am mâncat prea mult”, „iar am dat-o în bară” „sunt un rateu, n-o să pot slăbi niciodată”. Autocritică, sentimente de vinovăţie.

Ceea ce ar fi trebuit să îţi aducă relaxare şi bunădispoziţie, se transformă într-un coşmar. Sentimentele negative te apasă. Nu le mai tolerezi si mergi ca teleghidat la dulapul cu napolitane. Inconştient deschizi şi mănânci tot pachetul.

Cauţi alinarea în mâncare, dar se întoarce împotriva ta. Un cerc vicios din care parcă nu mai poți scăpa.

Cât de des experimentezi asta? Zilnic? În fiecare săptămână? E un obicei, nu-i aşa?

Ai momente în care te saturi, îţi spui că nu se mai poate aşa. Atunci încerci abordări diverse: fără zahăr, fără carbohidraţi, cele mai fancy diete. Funcţionează o lună- două, după care revii. Revii cu un elan şi mai mare, e reversul restricţiei autoimpuse.

De ce nu reuşeşti să ieși din cerc?

Ca să înțelegi mai bine cum funcționează, îți propun un scenariu:

Imaginează-ți că din locul în care te afli acum, îți dorești să ajungi la mare. Timp de 20 de ani ai luat un tren care te duce pe acelaşi traseu de fiecare dată. Dat fiind că procedezi așa de ani de zile, nu-ți mai pui problema existenței unui alt mijloc. Trenul acesta are un cusur însă: odată ajuns la destinație, nu i se deschid uşile. Tot ce poţi face e să priveşti marea de la fereastră. După ce a staţionat câteva minute, el se întoarce şi te duce înapoi de unde ai plecat. Tu îți dorești să vezi marea, să te bucuri de soare, de căldură, însă nu reuşeşti. Motivul? Nu cunoşti, nu ai experimentat altă cale de a ajunge acolo sau chiar dacă ai făcut-o, nu-ți mai amintești. De ce? Pentru că ești obișnuit cu vechiul traseu.

Marea, destinaţia, e starea ta de bine, relaxare şi împlinire. Punctul de plecare e starea ta prezentă: plictiseală, furie, frustrare, supărare, oboseală, stres, agitaţie. Pentru a ajunge la destinație, iei același tren mereu: obiceiul tău de a mânca. Prin mâncat reușești să ai un moment de plăcere (vezi marea din tren), ca apoi să te întorci de unde ai plecat. De fiecare dată!

Tu îți dorești să ajungi la mare și să te și bucuri de ea. Cum poți obține starea dorită ?

1) Conştientizează că trenul acesta nu te duce nicăieri

El reprezintă un consum suplimentar de energie care-ţi înrăutăţeşte starea. De fiecare dată când ai tendinţa să te urci în el, adică să mănânci pe fond emoțional, aminteşte-ţi că te vei întoarce exact de unde ai plecat.

2) Ia decizia de a nu te mai urca în acest tren, chiar cu riscul de a rămâne în același loc

E important să nu mai iei în considerare mâncatul ca opțiune atunci când ai o stare mai puțin bună.

2) Identifică un alt traseu care să te ducă la destinaţie

Cu alte cuvinte, găsește o altă activitate care-ți aduce starea de bine de care ai nevoie (atenție! nu altă activitate cu potențial adictiv, pentru că e același tip de tren!). De exemplu, în ceea ce mă privește, meditația sau desenul funcționează foarte bine.

3) Mergi de atâtea ori pe noul traseu ales până când devine automatism

În acest fel nu vei mai sta să gândeşti ce cale să alegi. Altfel spus, să practici atât de des în mod conștient noul obicei când ai o stare proastă, încât la un moment dat, va veni de la sine să o faci.

Mâncatul emoțional are multe valențe. De exemplu, se întâmplă de multe ori ca starea negativă care precede mâncatul să fie însoțită și de senzația de foame fizică. În articolele viitoare voi vorbi și alte detalii referitoare la el. Îți voi împărtăși soluțiile pe care le-am aplicat eu și au funcționat. Tot ce ai de făcut e să îmi urmărești postările de pe blog și facebook. Până atunci însă, amintește-ți mereu că….ești artistul vieții tale! Creează existența pe care ți-o dorești!

Te îmbrățisez cu drag,

Roxi.

P.S.1. Lasă-mi mai jos un comment dacă ți-a plăcut articolul și/sau dacă ai întrebări referitoare la subiectul abordat. De asemenea, mă interesează care e experiența ta cu mâncatul pe fond emoțional. 

P.S.2. Am creat un grup de facebook unde împărtășim și dezbatem pe larg inclusiv subiectul mâncatului emoțional. Te invit așadar să faci si tu parte din această comunitate accesând linkul de mai jos:

https://www.facebook.com/groups/609905869368831