Tocmai ce m-am întors din iad. E motivul pentru care nu ţi-am mai transmis niciun gând pe blog în ultima vreme.
Dacă mă întrebi ce s-a întâmplat, îţi pot spune că am traversat una din cele mai întunecate perioade a vieţii mele, emoţional vorbind. Am avut stări cu o uriaşă încărcătură negativă .
Contrar aşteptărilor, nu evenimentele exterioare au fost de anvergură, cât suferinţa acumulată în trecut care se cerea eliberată.
Cu toate astea, sunt extrem de recunoscătoare pentru experienţa în sine şi lecţiile învăţate.
Cu ce a venit bun această conjunctură aparent de coşmar?
În primul rând, am fost pusă în situaţia de a-mi revizui întreaga existenţă: cine sunt, ce fac, dacă sunt sau nu pe drumul cel bun. Ce înseamnă asta? Că am fost obligată să-mi îndrept atenţia asupra mea. Pentru că da, eram deconectată de la sinele meu.
Pe de altă parte, mi-am redobândit puterea interioară. Mi-am amintit că indiferent de circumstanţa în care mă aflu, sunt responsabilă de felul în care mă simt şi arată viaţa mea. Va face vreodată cineva munca în locul meu, iar în acest timp eu să evoluez? Niciodată! Aşa că, orice fel de aşteptări proiectate asupra celorlalţi sunt o cale aproape sigură spre dezamăgire. La fel şi raportarea la ei. 😊
Şi iată-mă din nou, pregătită să-ţi împărtăşesc mesajul cu care vin de acolo.
Trăirile recente mi-au adus în lumină, nu întâmplător, o experienţă asemănătoare din trecut, datorită căreia mi-am vindecat relaţia cu corpul meu.
Toată nebunia s-a petrecut acu’ mai bine de 3 ani, perioadă în care acumulasem câteva kilograme suplimentare. Aveam cu vreo 6 kg în plus faţă de momentul în care eram relativ mulţumită de aspectul meu fizic.
Ce s-a întâmplat atunci? Simpla întâlnire cu o cunoştinţă m-a aruncat într-un coşmar adânc.
Ce mi-a făcut oare fiinţa aia încât să mă afecteze atât de mult?
Vei râde, dar elementul declanşator a fost replica: „Roxi, te-ai îngrăşat, aşa-i?”. Cu alte cuvinte, nu mi-a făcut absolut nimic. 😊
Cu toate astea, n-am dormit nopţi la rând. Gânduri peste gânduri. Stări de rău. Nod în gât, senzaţia de apăsare în piept şi gol în stomac. Am trecut de la negare, furie intensă, supărare până la motivaţia intensă de a slăbi urgent. Cam astea au fost trăirile.
Ştiam şi simţeam că mă îngrăşasem. Când mi-a zis-o însă, mi-a pus degetul pe nişte răni adânci (respingere, umilire şi altele), fapt care mi-a declanşat o adevărată furtună emoţională.
Rănile cu pricina le-am dobândit mai ales în copilărie, dar şi ulterior. Cum au fost ele create? Prin remarcile şi presiunea resimţită în mediul familial (şi nu numai) asupra imaginii mele corporale.
La nivel social ni se servesc nişte standarde de frumuseţe pe care le preluăm pe nemestecate, nu-i aşa?!
Din păcate, am adoptat credinţa conform căreia doar dacă te înscrii într-un anumit standard de frumuseţe eşti suficient de bun şi valoros, atrăgător, dorit, acceptat.
Datorită acestei credinţe şi a faptului că felul în care arătam nu corespundea cu imaginea corpului feminin ideal din mintea mea, mare parte a existenţei am trăit într-o stare de inadecvare profundă.
Mai târziu am conştientizat că dezvoltasem diferite mecanisme de coping: de la sport în exces şi diete drastice, până la a evita să ies, să socializez pentru că mă simţeam grasă sau a-mi lua haine largi pentru a masca „imperfecţiunile”.
Câtă apreciere crezi că arătam faţă de corpul meu? Cât de mult crezi că îl iubeam făcând toate lucrurile astea?
Exact cum gândeşti: deloc!
Îl blamam. Consideram că din cauza felului în care arată nu sunt acceptată.
Dar de fapt, ce îmi indica acest lucru? Era doar un semnal de alarmă tras asupra faptului că e necesar ca eu să îmi manifest iubirea şi preţuirea faţă de mine şi de corpul meu.
Starea de agonie trăită m-a forţat să îmi îndrept atenţia asupra mea.
Am identificat faptul că inclusiv acumularea kilogramelor era un indicator al lipsei de iubire faţă de corpul meu. De ce? Pentru că am ales să nu ii ascult şi onorez nevoile.
Odată realizată această conştientizare, mi-am schimbat întreaga abordare.
Am început să-mi privesc corpul prin alţi ochi, cei ai iubirii, înţelegerii şi respectului:
- Observ cât de mult m-a susţinut de-a lungul timpului în pofida tratamentelor nemiloase pe care i le-am aplicat şi îmi exprim compasiunea faţă de el
- Îl privesc ca pe un prieten bun şi să îmi exprim recunoştinţa faţă de el
- Sunt atentă la ceea ce-mi comunică
- Dacă înainte îl blamam ca e într-un fel sau altul, acum îl apreciez pentru ce e capabil să facă
- Dacă înainte foloseam sportul ca mecanism de coping (mă antrenam 6-7 zile consecutiv ca nebuna fără a ţine cont de epuizarea fizică), acum îl folosesc în semn de preţuire de sine ( îmi ascult corpul şi reduc intensitatea antrenamentelor şi iau pauză când e cazul)
- Dacă înainte urmam sfaturile ale diverşilor guru în nutriţie, acum observ nevoile alimentare ale corpului şi îi ofer ce are nevoie
- Dacă înainte îmi concentram atenţia pe aspectele care nu-mi plăceau („nu-mi suport burta”), acum aleg să îmi mut focusul pe acele părţi care-mi plac („imi iubesc picioarele” 😊) )
- Dacă înainte eram preocupată să ascund ce nu-mi plăcea, acum sunt atentă să pun în valoare acele părţi pe care le ador
- Dacă înainte intram în crize de identitate când mă îngrăşam, acum accept asta ca pe un semn de posibil dezechilibru şi nevoia de a-i acorda mai multă atenţie.
În cele din urmă, iubirea faţă de corpul tău e chestiune de alegere.
Poţi alege să îl respingi, să-l ignori, să-l chinuieşti sau poţi alege să-l iubeşti, să-l accepţi, să-l tratezi ca pe un prieten bun ce este şi să fii recunoscător pentru el.
Odată ce-ţi iubeşti şi accepţi corpul, poate să-ţi spună oricine că eşti prea gras, prea slab, prea scund, prea musculos sau prea osos, că nu te mai afectează.
Culmea e că după ce îţi schimbi abordarea, şi corpul tău începe să se schimbe şi să devină armonios. 🙂
Şi doar de tine depinde, pentru că stă în puterea ta să faci asta. Nu uita că….eşti artistul vieţii tale! Creează existenţa pe care ţi-o doreşti!
Pe 15 octombrie organizez la Cluj workshop-ul „TRANSFORMĂ-ŢI RELAŢIA CU CORPUL TĂU”, eveniment la care vei avea ocazia să înveţi cum să dezvolţi o relaţie armonioasă cu corpul tău. Detalii despre workshop găseşti dând click pe link-ul de mai jos:
https://roxanaflorea.ro/workshop-transforma-ti-relatia-cu-corpul-tau/
Te astept cu drag,
Roxi.
P.S. Lasă-mi mai jos un comment-ul tău, iar dacă ţi-a plăcut articolul foloseşte butonul „share” pentru a-l distribui.
Pingback: Dacă vrei un corp fit, nu poți face pe victima - Roxi Florea