E duminică seara și ești pregătit, înarmat pentru săptămâna care se apropie în galop:

„De data asta nu mai renunț până când nu obțin ce mi-am propus. De mâine, e gata! Gata cu dulciurile, cu popcorn-ul, cu toate mizeriile astea! Ăsta e momentul meu, niciodată nu m-am simțit așa de hotărât/ă ca acum! Îmi revoluționez existența!”

Luni dimineața. Te trezești la fel de hotărât, iei un mic dejun ca la carte: omletă pregătită în tigaie cu legume. Te simți sătul, ești mulțumit de tine și totodată entuziasmat datorită alegerii făcute. „Ce ușor pare” îți spui. „De data asta e altfel, simt asta.”

Trece prima zi, ești încântat de realizarea ta: o zi întreagă fără zahăr, fără fast-food, fără prăjeli.

A doua zi: începi cu același entuziasm, chiar cu mai multă siguranță de sine. Te simți de parcă deja ai cucerit lumea alimentației sănătoase. Începi să le spui celor din jur, vorbindu-le ca un guru al nutriției și psihologiei deopotrivă: „E a  doua zi fără zahăr. Și e atât de simplu. Nu știu de ce nu am început mai devreme. Totul pornește de la cap”.

Miercuri, a 3-a zi, începi să resimți oboseala săptămânii, parcă ceva din elanul de la început s-a pierdut, dar continui cu ce ti-ai propus. Vine prânzul, ieși la masă cu partenerii de proiect. Ei comandă 3 feluri, tu rămâi devodat deciziei tale. Privești cum mănâncă desertul: simți pentru o secundă o sclipire de jind în ochi, apoi o strângere în stomac. Îți amintești din nou decizia ta și îți revii.

Joi te înscrii în plan, deși pe fond, undeva în spate ți-a rămas întipărită imaginea desertului de o zi înainte. Alegi să ignori însă senzația.

E sfârșit de săptămână, ești fericit că s-a încheiat. Simți oboseala în schimb, senzația că vrei să te relaxezi doar, să fii liber, să faci ce-ți place și ce simți. Dar bifezi marea realizare: o săptămână întreagă  de rezistat tentațiilor și urmărire a obiectivului.

Nu îți planifici weekendul, ești convins că va fi la fel de ușor.

Sâmbătă ai o zi de naștere. Toată lumea relaxată, binedispusă. Pe mese tot ce vrei: de la salate la prăjituri, alune și alte chestii de ronțăit. Simți un ușor disconfort, ca un nod în gât, când arunci o privire înspre masă. Ești abordat de un prieten, uiți de peisaj.

Până când….vine sărbătorita la tine. Te roagă să te servești cu tort. Simți că îți fuge pământul de sub picioare: „Păi știi…. eu am decis să fac o schimbare în stilul meu de viață…..inclusiv în alimentație” îi spui nesigur. „Haide, doar de gust, te rog! E ziua mea, nu vreau să mă refuzi”, spune gazda plasându-ți farfuria cu desertul apetisant în mână. Simți cum în interiorul tău se dă o luptă dură. Știi cât de important e pentru tine să te ții de ce ți-ai propus, însă apare gândul : „Doar o bucată, nu se întâmplă nimic”.

Și cedezi. Mănânci o bucată. Dar nu te poți opri acolo. E ca și cum altcineva a intra în posesia propriului corp și dintr-o suflare, ai mâncat tot tortul. Începe valul de gânduri, autocritică, vinovății : „Ce idiot sunt! Nu trebuia să mănânc, fir-ar să fie! Toată munca mea de o săptămână s-a dus de râpă”. În mintea ta se crează o adevărată poveste  cu finalitatea: „Oricum am dat-o în bară. E totuna dacă mai mănânc sau nu” Și începi să mănânci pe rupte tot ce apuci.

Duminică o ții la fel, ca seara să reîncepi pentru a […] oară istoria…

Vreau să îți spun doar atât: există și altă cale. Una în care nu resimți presiune, restricție, lipsă de putere, vinovăție și tot amalgamul ăsta de emoții! E calea în care te simți liber, liber să faci alegerile potrivite pentru tine, calea în care ești împăcat! Pentru că nu uita….ești artistul vieții tale! Creează o operă de artă!

Pe 24 iunie vom dezbate pe larg soluțiile situațiilor precum cea din articol, iar pe 17 iunie va fi lansarea evenimentului. Tot ce ai de făcut e să mă urmărești pe pagina mea de facebook Roxana Florea – Fit Journey .

Te îmbrățișez cu drag,

Roxi.

P.S. Evenimentul pe facebook îl găsești aici . Te rog dă un share dacă cunoști pe cineva pe care îl interesează subiectul și i-ar putea fi de folos.