Fără chef, plictisită, obosită. Merg la sală. Merg pentru că e una dintre acţiunile pe care nu le negociez, indiferent de starea emoţională.

Fac încăzirea, cu greu. Trag de mine în timp ce în minte rulează un monolog continuu:

„Nu am niciun chef. Ce obosită sunt! O las uşor azi.”

Treptat sângele începe să circule, inima bate mai repede. După primele exerciţii monologul devine dialog:

„Ce folos să tot gândesc atât? Oricum mă antrenez dacă tot am venit.”
„Ai putea să abandonezi, nu te simţi bine deloc.”
„Da, aş putea, dar mai bine nu…la final îmi va părea bine. Cel puţin mai bine decât dacă aş renunţa.”

Urmează partea de forţă a antrenamentului: genuflexiuni cu bara în spate. Reglez încărcătura de început:

„N-o să încarc aşa mult azi. Nu vreau să forţez, că nu-s în formă.”

6 genuflexiuni cu greutate relativ mică. Atenţia mea e fixată pe execuţie, am nevoie să simt biomecanica exerciţiului. În felul acesta le pot efectua cât mai corect.

„Au mers bine primele repetări. Hai că poate totuşi merge încărcătură puţin mai mare decât credeam.”

După a 3-a serie deja mă simt mult mai energică. Măresc numărul de discuri de pe bară. Ajung la ultima serie, o repetare cu greutate maximală. Privesc bara din suport, mă pun sub ea şi o ridic…. simt toată greutatea pe umerii mei şi tot corpul încordat cum o susţine perfect:

„Concentrează-te Roxi, ştii că nu e de joacă.”

Sunt acolo 100%, o tratez ca pe o chestiune de viaţă şi de moarte (care chiar poate fi aşa la +70kg în spate).

Sunt prezentă în corpul meu, gândurile se risipesc complet, sunt atentă doar la ce simt.

Mă las uşor în genuflexiune, inspir pe coborâre, simt muşchii tensionaţi şi vizualizez ridicarea înainte ca ea să se producă.

Pentru o fracţiune de secundă sunt jos, iar apoi sunt în ascendenţă. O dată începută urcarea, nu mai există cale de întoarcere. Simt tensiunea la nivel maximal, o depăşesc, expirând în timp ce mă ridic complet. Pun bara în rack.

Mă simt ca şi cum aş fi urcat pe culme. Am cucerit lumea! Lumea mea interioară. Am preluat controlul şi m-am ridicat deasupra gândurilor şi stărilor joase. Nici nu mai contează altceva.

După boost-ul de energie primit, sunt pregătită pentru ultima parte a antrenamentului, „the metabolic conditioning”. O să-mi crească pulsul, o să-mi simt muşchii cum ard, o să îmi iau pauza de care am nevoie pentru a putea continua vie, dar nu renunţ oricât de greu ar fi.

Sună timer-ul, încep în forţă.

Mă simt de parcă zbor. Dar senzaţia e efemeră. După primele minute simt cum elanul o ia la vale. Doare, nu mai am aer, simt că nu-mi mai pot controla corpul:

„Nu mai pot….”
„Hai încă una, hai că mai poţi una.”
„Mă doareeee.”

Mă aşez jos, încerc să respir, nu-mi ajunge aerul.

„Nu mă dau bătută totuşi, am început, merg până la capăt. Fizic pot.”

Mă ridic, decid să opresc dialogul interior. Mă concentrez doar pe execuţie şi pe corpul meu. Parcă exerciţiile se realizează prin mine acum. S-a oprit lupta, totul merge de la sine. Am intrat în stare de flux. E greu, dar oricum le fac. Mă opresc să mai respir, să-mi dozez efortul. Nu mai am gânduri, sunt doar acolo, prezentă.

Aud timerul din nou. It’s done for today.

Mă aşez să-mi revin. Acum resimt parcă cea mai puţin plăcută senzaţie- lipsa aerului, durerea intensă. Dar ea e încet, încet înlocuită de plăcerea de a mă afla în corpul meu, de satisfacţia şi aprecierea faţă de mine. M-am cucerit din nou. Leoarcă de apă, răvăşită, dar mulţumită şi mândră de mine.

Sportul e ancora mea: indiferent de felul în care mă simt, ştiu că după antrenament starea mea va fi incomparabil mai bună. Durerea e temporară, iar satisfacţia e nepreţuită.

Şi e un motiv să fiu mândră de mine. Îmi amplifică puterea interioară.

De ce mi-am dorit să-ti împărtăşesc această experienţă?

Pentru că în viziunea mea, sportul e un instrument fabulos de autocunoaştere, dincolo de elementele ce ţin de aspectul fizic şi sănătate. În acelaşi timp, e un element la îndemână prin care îţi poţi schimba instantaneu starea de spirit.

La <<Retreatul de armonizare corporală pentru scăderea în greutate ”Slăbește Conștient”>> organizat împreună cu Raluca Rusu, coach şi trainer NLP, vei avea ocazia să experimentezi sportul dintr-un alt punct de vedere, cel al cunoaşterii de sine.

De asemenea, pe lângă sport şi nutriţie, vei putea identifica motivele emoţionale şi spirituale care stau în spatele acumulării kilogramelor suplimentare.

Mai multe detalii despre tabără găseşti dacă dai click mai jos:

Te aştept cu drag! Şi nu uita că…. eşti artistul vieţii tale!

Te îmbrăţişez,

Roxi.